Pentru ca desi de cele mai multe ori sustinem mare si tare ca suntem "credinciosi" si ca avem o credinta , nu stiu cum se face ca la primul hop care apare o dam in bara. Ne impiedicam de orice pietricica si ne zguduim credinta...Dumnezeu ne´a promis ca daca avem credinta cat un bob de mustar...atat doar, si o sa putem muta muntii din loc...Muntii...ce sa zicem atunci de pietricele care le intalnim noi...De ce facem asta?De ce ne ingradim singuri visele, sperantele,chiar si viata?
"Eu nu pot sa fac asta...io nu pot sa joc fotbal ca el...eu nu sunt asa desteapta....eu nu sunt deajuns de frumoasa...biserica noastra nu poate asta...asta nu..nuu..nuuuu.."
Ne´am obisnuit asa de mult sa punem un NU mare in fata la tot ceea ce ni se pare un pic mai greu ...dar uitam ca NIMIC NU E IMPOSIBIL CAND DUMNEZEU E DE PARTEA NOASTRA!...e asa de greu sa intelegem asta?
nu va zguduiti dragilor..si luatii fiecare promisiune a lui Dumnezeu..fiecare cuvant a Lui si crede-ti in ele...Pot totul in Hristos care ma intareste!
Sunt ganduri profunde din inima unui om frustrat de inperfectiunea care o vede in lumea aceasta. Fi binecuvantata Printesa
RăspundețiȘtergerenu neaparat frustata...mai degraba dezamagita...
RăspundețiȘtergereAdevarat numai ca nu ai pe cine arunca vina pentruca esti aici in lumea asta pentruca El te-a pus cu un scop. Daca te doare inima pentru lumea aceasta inperfecta e ca esti asemenea lui Dumnezeu care plange pentru lumea aceasta ratacita in pacat. Fi binecuvantata Printesa.
RăspundețiȘtergere